Dacă ți se pare chineză, învaț-o!

Pornim cu toții de la primul cuvânt. După asta, restul e poveste.

Need for Languages: Începuturile

Am fost inițiat în tainele limbilor străine încă de mic copil. Prima mea interacțiune cu limbile străine a fost televizorul, unde am învățat de la Jose Armando că dedicarea e cel mai de preț lucru în lume. Nu știa atunci Jose cât de mult își va fi pus amprenta asupra vieții mele și cât de mult mă va fi ajutat.

Apoi, țin minte cu drag primele lecții de limbi străine pe care le-am făcut la școală. Învățam de drag, dar pe atunci nu știam cum ne vor folosi timpurile sau când vom avea ocazia să ne dăm mari cu vocabularul nostru în limba engleză. Lumea era frumoasă, colorată, plină de caramele și îmbrăcată în pulovere albe pe gât, deși încă de pe atunci aveam semnale despre traiul crud și greu în care totuși, a priori, „I will survive”, chiar dacă „le petite oiseau sera blessé” de grijile vieții.

Au venit atunci porțile liceului și a trebuit să trecem prin ele cu grație de boboc care intră pentru prima dată în apă. Încă de atunci a venit prima necesitate reală de folosire a limbii engleze pentru care trudisem patru ani încheiați pe bănci de școli: sintaxa pentru programare. Dacă la început apăruseră timid câte un if sau chiar și un while, după câteva momente vedeai în fața ochilor private, class, interface, unsigned și alte prescurtări demne numai de un cunoscător al limbii lui Spearshake. Nu mai spunem că tot atunci am învățat că Beethoven îmi dă vocea către lume, că e greșit să spui de colega că e tristeuse și că rujul intră în categoria wearables. Și am învățat, între timp, și primul meu cuvânt în germană. Pe care îl vom afla în scurt timp.

La facultate rândurile s-au îngroșat drastic și din Matiz am sărit în Aventador, deși am pornit de la alfabet. Engleza s-a dovedit a fi cheia franceză din trusa de urgență pentru mai multe situații ale vieții, prin care am trecut ca un tanc rusesc cu precizie germană. Am prins glas, am vorbit către din ce în ce mai multă lume și am transmis mesajul poliglot către toate zările. Chiar dacă, în primele dăți, prezentările mele orale în engleză au fost un fel de chineză pentru bieții mei ascultători, iar articolele pe care le-am scris aveau nevoie de un dicționar de hieroglife pentru traducere, deschiderea către lume a crescut. Am gustat puțin și din farmecul și aroma limbilor exotice din Orientul îndepărtat, de unde am învățat ce înseamnă să fii ceas elvețian în materie de limbaj. De atunci, am scris milioane de rânduri, am vorbit către sute de perechi de urechi, am ascultat mii de ore de conținut, versuri sau artă în căști sau la boxe.

Ce vreau să scot în evidență e faptul că limbile străine mi-au fost interfață de comunicare cu o grămadă de oameni și au fost mâinile pe care le-am întins spre cunoaștere cu multe experiențe. Oameni cu care altfel nu aș fi putut comunica mi-au împărtășit ponturi și experiențe fără de care detaliile omului de azi nu erau pe deplin formate. De la săli de conferințe la intrări de metrou, limbile străine sunt portaluri către alte lumi și către alte moduri de vedere a realității care ne înconjoară. Afuera, așa cum frumos îmi amintește Madridul, e locul cel mai bun unde poți să experimentezi aromele culturale. Pentru asta, așa cum frumos m-am exprimat în limba în care și cuvintele au iz de telenovelă către un taximetrist oarecum mirat de performanțele mele în spaniolă, nu trebuie decât să quiero deceo mesajul tău către întreaga lume. Și toate astea, pornind de la un șarmant Jose Armando, de la o neastâmpărată Carmencita și de la un manual de limba germană, de unde am învățat și primul meu cuvânt în feerica limbă a lui Nietzsche.

Mintea

Limbile străine sunt fantastice. Ne sunt instrument bun ca să facem ceea ce suntem obișnuiți să facem: să privim cu ochiul printre ulucile gardului lumii. Scânteia noastră de veșnicie ne aprinde întotdeauna un dor care se umple doar dacă ești neliniștit și cauți ceva mai mult decât ce poți atinge și care transcende timpul.

Veșnicia e un dat pe care nu îl putem cuprinde mental. Pur și simplu, mintea nu poate înțelege logic conceptul de infinit și de tot ce decurge din el. Pentru a o cuprinde, însă, pentru a o încremeni în timp ca să o putem citi cu ochii minții, ne-a fost dată forma rațională a cuvântului. E, dacă vreți, ca un barometru: cu el măsurăm presiunea aerului pe care nu îl putem vedea. Cuvântul ca logos, ca rațiune, ca ordine a lucrurilor, e deopotrivă cheia către descoperire, către cunoaștere, către educație.

Ochii, mânușile și calcetines

Gândul și, prin extensie, cuvântul sunt universale. Cunoaștem lumea prin aceleași mijloace și folosind aceeași structură mentală. Se spune că mintea e cea care receptează și mijlocește cunoașterea. Așa descoperim lumea și așa ajungem la cunoaștere. Când descoperi o limbă străină, ți se deschide o lume nouă, univers paralel pe care nu l-ai ști altfel, care e încuiat și pentru care nu ai avea cheia. Dacă vreți, limbile străine ni-s perechi de ochelari pe care îi punem în momentul în care descoperim lumea. În plus, sunt cuvinte care își găsesc plinătatea în versiunea unei limbi. Spre exemplu, ați simțit cu toții la un moment dat că un cuvânt are un înțeles mai profund într-o altă limbă decât cea maternă.

Ghid practic de învățare a limbii străine

În primul rând, ca să înveți o limbă străină, trebuie să ai o bază foarte solidă. Baza solidă e pământul țării tale. Adică, trebuie să îți cunoști foarte bine limba maternă. Ca să trimiți o rachetă pe Lună, trebuie să știi mai întâi cum să extragi o rădăcină pătrată. Sau să știi, așa cum știu eu, cel puțin un cuvânt din landurile germane, pe care îl aflăm imediat.

După, ghidul meu e simplu și are un singur cuvânt: exersează.

Nu îți mai spun că vor fi o grămadă de momente de exersare în care vei greși, vei fi penibil, te vei umple de respect, dar lucrurile astea sunt ca sarea în bucate sau ananasul în pizza. Nu sunt momente dorite, dar ele dau savoare călătoriei. Iar motive de a exersa sunt multe și vă pot da cel puțin acht und zwanzig dintre ele.

Apoi, chiar dacă Google Translate e mai simplu și pragmatic, dar un vraf de cărți în engleză, franceză, rusă, spaniolă, turcă, hindi, mandarină sau portocală e mult mai solid. Și la figurat, dar și ad litteram. E ca și cum la Minecraft folosești cheats-uri sau în loc de mere de Voinești mănânci chinezării (no offence) de plastic. În plus, ne gândim că pentru unele limbaje oamenii și-au pierdut nu numai mândria, cum s-a întâmplat la vecinii noștri din Coreea, și pentru asta ar trebui să păstrăm un anumit respect.

Alte sfaturi, pe larg, de la cercetătorii britanici, sunt:

• Cunoașterea unei limbi străine ține de cunoașterea a cât mai multe cuvinte din limba respectivă. Astfel, ca să mărești bazinul de cuvinte străine citește cât mai multă literatură străină. Ține un caiet special în care notezi cuvintele noi. Cumpără un dicționar (de la BeEdu wink wink) sau folosește unul online. Vorbește, scrie și ascultă în limba străină pe care o înveți.
• Pentru a învăța gramatica unei limbi, trebuie să studiezi mai intens. Dacă ești o fire autodidactă, poți folosi cărțile sau Internetul. Îndrumarea unui profesionist este însă întotdeauna un lucru bun.
• Pentru o exprimare mai bună, vorbește/scrie într-o limbă străină de câte ori ai ocazia. În tren, în vacanță, la serviciu și chiar în familie, vorbitul într-o limbă străină se învață vorbind. Scrie texte în limbi străine și compune articole. Ca și vorbitul, scrisul se îmbogățește… scriind!
• Înțelegerea unei limbi se face ascultând. Fie că vizionezi filme nesubtitrate, asculți fișiere audio (care se pot găsi pe Internet), fie că te înscrii la un curs, înțelegerea unui mesaj într-o limbă străină este o parte esențială a învățării acelei limbi.

Ghidul meu se încheie neaoș: absoarbe ca un burete tot mai mult, dar rămâi pe frecvența limbii române. Și, dacă poți, fă ca pentru străini să nu mai părem atât de turci când vorbim românește: învață-i dulcele nostru grai.